31 iulie 2007

Cum am (re)devenit ne_fumatoare

Tocmai mi-am fumat ultima ţigare! Şi mi-a venit sa vomit... O fi de bine?

Ştiam că sunt prea puţine lucruri care îmi pot crea dependenţă. Din păcate. Am voinţă şi o voi întinde mereu peste limite. Pentru că pot! Unii se apucă de fumat în mijlocul depresiilor, alţii de nervi sau frustrare, alţii din snobism sau contagiune socială, alţii o fac ca să epateze. Eu am preluat ocupaţia asta din plictiseală şi lipsă de vicii! Nu era curiozitate (ştiam că n-o să-mi placă), nici influenţa anturajului (nu mi-a pus nimeni ţigara în bot. Am luat-o singurică). De parcă viaţa mea avea să se termine luna următoare şi fumul din plămâni era ultimul lucru care mai conta!
Copilărisme.
Mi-am zis-o mereu că sunt în urmă cu timpurile. Asta trebuia să fie bravada unei adolescente rebele, or nu a unei (imperios)responsabile salariate sau (voit)inocente fiice... mă mai gandesc dacă ar trebui să continuu şi cu "(dorit)neprihănite iubite"...

Cert e că am facut-o şi pe asta! Nu prea e loc de mândrie... deh. E doar constatarea că unele vicii pur şi simplu nu sunt pentru mine. Aviz amatorilor.


De mâine îmi găsesc un nou viciu. Sex is overrated. But still...

Niciun comentariu: