eu, monstrul din tine

Nu-mi sunt eu mie de ajuns. Cum aş putea spera că te voi umple?

Cauţi "ceva-ul" care să te întregească. Şi scurmi în deşeurile sufletelor lor ca să-l găseşti. Le reciclezi în beznă. şi le culegi lacom pelinul. Nu vezi că semeni vânt?

Îţi curge amarul lor în vene. Îţi putrezesc viscerele de-atâta dragoste stinsă.

Iubirea ta e o sarcină toxică! Şi-o să mă naşti diformă. fără o tâmplă, cu inima pocită şi creierul absurd...

Fecundezi monştri, dragul meu! În tine şi-mprejur.
Dar naşte-mă. Să te pot privi din afară - schimonosit de tandru...