Intinsă pe covor cu pielea usturând şi braţele amorţite mă uit la tine lipsită de repere...
Aceeaşi eu, vândută pe plăceri egoiste. Acelaşi tu, negustor de suflete şi carne. Şi mă oglindesc dureros în acelaşi albastru care mă suspendă între tristeţi de toamnă. fără număr sau an.
De ce nu te înfurii?! Aş vrea să strigi şi să te aperi... ca de atâtea ori! Să-mi şuieri printre dinţi nefapte. Tăcerile tale mă asurzesc. căci lasă în mine să urle gânduri otrăvite. care muşcă din suflet ca nişte hidre.
Nu-mi zâmbi milostiv şi serafic! Îţi adulmec vina şi-mi vine să vomit.
Ah. De ce mă găseşti frumoasă şi mă îmbrăţişezi temut doar atunci când vrei să te scuturi de rătăciri?...
Nu vreau să mă ridic! Te privesc cuminte de aici, de jos. Şi aş vrea să-ţi strig că azi mirosul pielii tale mă respinge. Dar mi se zvârcolesc vorbe ascuţite în plămâni şi nu pot să le arunc.
Îmi eşti acid şi limba ta mă arde. Mă descompun subit şi n-ai să mă aduni.
Nu mă atinge! Nu sunt carne. Sunt suflet dezgolit de patimi. Rogu-te, nu mă acoperi cu noi poveri...
Ne înstrăinăm.
pentru că n-am ştiut să mint. nici cât poţi să oferi. nici ce pot să cer. Iar acum nu ştiu să mai vreau.
Şi o să ne aşternem sufletele într-o amăgire lungă.
<<I lie to make my life seem normal>>
2 comentarii:
vand otrava sufletelor, dar le dau si dreptul sa o vomite. iti simt durerea metalelor ce ti-au zvantat trupul tanar. nu mai privi de jos. ridica-te. troneaza langa mine! iti ofer un regat de cadavre, lesuri, trupuri sfartecate, victime ale trecutului meu. pofta de suflete mi-a fost hranita. suficient. vreau sa cutreier acum doar cu tine. saruta-ma pana la sange.
Dacă îţi târâi trecutul, îţi vei mânji prezentul. Nu te sleieşti zăcând în preajma unor suflete putrefacte? Tu le numeşti cadavre. Ce naiv! Printre ele nu-ţi vei găsi niciodată pacea.
Instinctele de carnivor nu amorţesc......................
Nu mă mai amăgesc că sângele meu îţi va fi de ajuns. Mă dezbrac de arme. Mă scutur de nelinişti... Te înapoiez războiului din tine.
Trimiteți un comentariu