Pentru prima oară după mulţi ani... îmi doresc să ningă! Ca să îmi risipesc cioburile de gânduri printre fulgi tăioşi de zăpadă, să mă abandonez viforului şi să adulmec frigul din oase... Să prăvălesc în mine negurile timpului.
Poate e timpul să nu mai caut răspunsuri. Şi da, poate e momentul să mă bucur pur şi simplu. Dar mă sufocă întrebările dintr-un 22 sau 23 ... sau 4 sau 18... de altădată. La dracu' cu toate!
"Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu