Realităţi fabricate

Urăsc să mă trezesc dimineaţa cu gustul straniu al visului care ţi-a desprins din subconştient iceberguri de gânduri abjecte. Te izbesc brutal şi perfid şi îţi fabrică o realitate crâncenă. Nu ai puterea să le controlezi. Nu te poţi convinge că sunt doar fantasme. Şi le trăieşti cu intensitate până la asfixiere... Te trezeşti tremurând şi izbucneşti în plâns.....

Nu înţeleg de ce visele senine ţi le reaminteşti arar, iar coşmarurile se înfig în suflet şi îţi macină creierii săptămâni la rând..... Conştientul se zbate să le integreze ordinii fireşti, dar pentru asta are nevoie să le găsească un sens şi un loc în puzzle-ul alambicat al minţii. Fobii, traume, tabuuri, instincte primare - un uriaş conglomerat de idei, emoţii, afecte şi impulsuri purtătoare de semnificaţii confuze. Dar o dată ce le-ai înţeles, va trebui să porţi povara de a şti ce demoni dormitează în tine... Pulsiuni erotice şi agresive indezierabile şi condamnate. Principii şi acţiuni divergente grilei valorice socialmente acceptate.

Oscilez între "presentiment" şi "obsesie" când vine vorba de visele mele. Anumite persoane şi idei se repetă... Aceeaşi imposibilitate de acţiune - fie că nu pot să fug de ceva, fie că nu ştiu ce alegere să fac, fie că nu pot articula un cuvânt, fie că nu văd ieşirea... Visele mele sunt animate de eroi şi răufăcători. Printre ei - voci moralizatoare care mă împing într-o direcţie sau alta. Dar nu-mi oferă niciodată soluţia... În fiecare vis mă zbat, sufăr şi plâng... Imi înfrunt cu placiditate toţi demonii, dar trăiesc cu intensitate ucigătoare zbateri interioare. Figuri familiare se perindă obsesiv. Sunt adesea triste, furioase, duşmănoase şi neîndurătoare... Îmi provoacă un amalgam teribil de stări - groază, revoltă, dezgust, insensibilitate, răzbunare, nebunie, înverşunare, dispreţ, renunţare, prăbuşire...

Mai presus de orice, ELE, personajele diforme din visele mele, trezesc în mine sensuri noi ale războiului. Îmi ascută simţurile şi îmi ridică armele. Mă împing să fiu mereu în alertă, încordată ca un arc... să aştept provocarea care să-mi justifice atacul... Iar realitatea devine doar o extensie cu valenţe practice ale angoaselor conturate în vise...

Diazepamul nu a fost niciodată o soluţie. Pastilele nu-ţi tranchilizează subconştientul, nici impulsurile vitale. Îţi întrerup temporar clocotul gândurilor... şi te eliberează pentru o vreme de nopţi cu vise. Doar pentru o vreme...