.......Am alunecat în tine de prima oară în care m-ai îmbrăcat în albastru. A fost secunda fatală în care ţi-am întrezărit filele scrise ce-ţi înveleau miezul.
Avidă, am vrut să te despic ca să citesc mai mult.
Să te adulmec, să îţi savurez miturile şi eroii.
Orgolioasă, am îndrăznit să încalc regulile: să scriu în tine povestea mea. Şi am ales să dăinui.
Un timp.
.......Azi m-am regăsit în tine. Obosisem să-mi fiu reazem singură şi mi-am odihnit puţin tâmpla pe armura ta de fier. Uşoară şi abătută, mintea s-a dilatat dincolo de materie... şi mi-am recunoscut liniştea de odinioară.Un abur de renunţare.
Ca atunci când eram doar eu cu mine. Doar că acum mă priveam printre crăpăturile privirii tale.
Mai neîmblânzită şi fecundă... mai confuză şi curajoasă.... mai mândră şi credincioasă... mai furioasă şi cuminte...
Mai frumoasă şi vie ca înainte. Mai războinică şi caldă...
Îmi devenisei refugiu.
Mi-am zâmbit îngăduitor şi m-am abandonat fiorului tău de energie vitală.
Apoi am şezut şi te-am repovestit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu