- Mă trezesc în fiecare dimineaţă fredonând o altă melodie în minte. nu are legătură cu starea mea de spirit sau cu vreo amintire care îşi face loc în conştient. neah. pur şi simplu "aud voci"
- niciodată nu pun sare şi piper într-o cantitate ce m-ar putea mulţumi. indiferent de mâncare
- am o afinitate cretină pentru unghia degetului arătător de la mâna stângă
- mă excită al naibii gustul de sânge
- singura moarte de care îmi e frică e cea prin flăcări
- ador pisicile, dar am o părere deplorabilă despre bărbaţii care cresc pisici
- am o fixaţie ciudată cu mirosul şi gustul pielii transpirate
- cea mai sigură cale de a intimida un bărbat este să-l măsori din cap până în picioare şi să te opreşti îndelung cu privirea sub centură. îşi pierde instant coerenţa
- am o memorie maniacală a detaliilor nesemnificative în conversaţie. Reţin contextul - culori, mirosuri, grimase, atingeri - dar nici 10% din conţinutul comunicării
- nu am răbdare să urmăresc filmele până la capăt, neîntrerupt. cinematograful e o tortură!
- nu sunt în stare să cânt corect nici o notă muzicală.
- cel mai urât coşmar: să mint prost în public
- de cele mai multe ori spun NU oricărei experienţe pe care nu o consimt din interior. mă opun insistenţelor absurde. dar sunt vulnerabilă argumentelor bine întemeiate...
- ciocolata este cel mai bun substituent al sexului. prefer oricând sexul. ultima oară când am primit ciocolată de la iubitul meu, am luat-o ca un afront personal!
- nu plec niciodata la mall cu gânduri optimiste
- nu mi-aş târî niciodată iubitul la cumpărături. excepţie face mâncarea. şi atât!
- sufăr de o logoree debordantă dimineaţa. dacă ceilalţi dorm şi am ghinionul să mă trezesc mai devreme... sunt în agonie!
- nu merg la biserică, nu mă închin, nu mai spun rugăciuni de prea mult timp... nu vorbesc despre religie şi Dumnezeu. Vehemenţa cu care îmi apăr convingerile agnostice îi poate speria pe mulţi...
- nu pot să plâng în faţa nimănui. atunci când o fac, mi-o impun şi depun eforturi uriaşe să mă gândesc la ceva dureros
- nu uit. nu iert. nu trec uşor peste certuri, tristeţi sau mâhniri. pentru mine iertarea ia forma acceptării şi am puterea să-mi împing limitele toleranţei dacă vreau cu adevărat
- nu pot scrie fraze coerente dacă nu am starea necesară. de cele mai multe ori scriu ca să-mi duc la extrem anumite trăiri
- nu ştiu să fiu posesivă, nici materialistă. dar apăr cu dinţii (deşi într-o manieră disimulată) tot ce consider că mi se cuvine
- ador surprizele şi roller-coast-urile. cu toate astea, mă linişteşte previzibilul şi un ritm domol al vieţii
- cel mai bun prieten al omului: ursuleţul de pluş din copilărie
- calitatea pe care o apreciez cel mai mult: integritatea (cu întreg apanajul ei: incoruptibilitate, verticaliate, demnitate, conştiinciozitate, onestitate)
- defectele omeneşti pe care nu le pot tolera: ipocrizia şi prostia
- regret că nu moştenesc nici una din calităţile mamei: nu sunt ordonată, nu-mi place să gătesc, nu pot să cresc plante sau animale... ca să nu mai vorbesc de copii!!! nu văd nici o utilitate în a face curat săptămânal sau a călca rufele cu grijă.
- sunt obsedată de termenele de garanţie şi de aditivii artificiali din alimente
- am nenumărate tabieturi pe care mi le-am cultivat ca să fac notă discordantă de restul lumii
- nu sufăr cinismul şi critica gratuită. înghit cu greu criticile constructive (ce clişeu comunist!!!)
- ador pictorialele cu femei dezbrăcate!
- stau la poze doar când am îngurgitat o cantitate suficientă de alcool. şi alea sunt singurele dăţi în care par normală!
- după căsătorie îmi voi păstra numele.
- cel mai (ne)inspirat compliment primit vreodată: "ai o voce caldă. sigur vei fi o mamă bună". No shit! am o voce guturală şi aspră, iar calităţile mele materne tind vertiginos spre zero!
- perioada din viaţă pe care nu mi-o amintesc cu plăcere: liceul.
- singurul lucru pe care îl valorific drept inestimabil este opinia lui tata. indiferent de context
- marea problemă a copilăriei mele: să concurez cu sora mea pentru afecţiunea şi aprecierea părinţilor
- cel mai sălbatic vis: să particip la o expediţie ştiinţifică în savana africană
- dacă nu voi face niciodată copii, voi planta un stejar şi voi scrie o carte despre oameni cu suflete diforme şi minţi abjecte
- NOT THE END
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu