Mamele ştiu

La naiba! Parcă tot universul complotează împotriva mea azi... Detest perioada asta paranoico-depresivă a lunii!!!
Am domit prost, am visat aiurea, nu mă mulţumeşte nimic... M-a pocnit plânsu' în laptele cu cereale şi mi-am articulat toate tristeţile în faţa mamei. Mai bine tăceam şi sughiţam acolo că "n-am nimic"! Am mâhnit-o. Mi-a înşirat toate chestiile alea "mari" pe care adulţii concilianţi şi le mai spun... regret... autocontrol... răbdare... consum... dispută... departe... bravadă... creştere.

Mă înnebuneşte cu stilul ei de a mă certa cuminte şi de a-mi picura din blândeţea ei în suflet. Tac şi o ascult. Ştiu atât de bine ce-mi va spune... ea mi-a modelat felul de-a fi şi mi-a inoculat principii morale. Ea a depozitat fărâme de experienţe, învăţături şi valori în spaţiul conştiinţei mele...
Dar azi nu voiam să mi le amintesc! Nu voiam să par neputincioasă. Nu voiam să mă privească suferind. Mi-am promis acum un an că o voi proteja de frământările mele puerile........ Şi uite-mă vărsându-mi din nou sufletul în palmele ei albe!

Deschid winampul: K's Choice -Almost Happy. Hahaha. Mă simt lovită în frunte cu o bâtă de baseball... Hai că nu sună chiar aşa de rău...

I don't know what you want
Because you don't know,
So what's the point of asking
You're almost happy
Almost content
But your head hurts

Mă doare punctul ăla difuz din ceafă în care strâng toate spaimele şi regretele. Da, am regrete dar le mototolesc şi le camuflez printre amintiri de tot felul... şi în timp ajung să nu le mai disting.
Dar azi mă dor. Şi vocea mamei parcă răzbate din altă lume...